MLAȘTINĂ (< sl.) s. f. Teren lipsit de scurgere, intens umezit prin aportul de apă (din precipitații, pânza freatică, inundații etc.) care depășește evaporația, având o vegetație hidrofilă. Se deosebesc: m. oligotrofă (înaltă), alimentată cu apă de precipitații, cu predominarea mușchiului Sphagnum; tinov; m. eutrofă (joasă), alimentată cu apă din precipitații și din apele subterane, unde crește o vegetație de baltă (rogoz, stuf, papură etc.); m. mezotrofă, cu regim intermediar și m. distrofă, aproape complet lipsită de substanțe nutritive. În m. are loc procesul de formare și de acumulare a turbei, care se poate exploata din m. oligotrofe și eutrofe.