MLĂDIOS, -OASĂ, mlădioși, -oase, adj. 1. Care se îndoaie ușor fără să se frîngă, flexibil, suplu. Trupul ei mlădios era plecat ușor peste fierul de călcat. REBREANU, R. I 200. Nalt la stat, lat în spete, subțire la mijloc, mlădios ca un mesteacăn. CREANGĂ, A. 85. O copilă el zări Ce-i zîmbește mlădioasă ca o creangă de alun. EMINESCU, O. I 144. Pasul tău ușor Abia se însemnează Pe iarba mlădioasă. ALEXANDRESCU, M. 123. ◊ (Adverbial) Doamna Vorvoreanu se ridică mlădios, ieși afară. DUMITRIU, N. 129. 2. (Despre sunete, glas) Plăcut la auz, melodios, armonios. Vorbind se aprindea repede, iar vocea lui aspră, neplăcută, devenea mlădioasă și cuceritoare. REBREANU, P. S. 52. 3. Fig. (Despre oameni și despre caracterul lor) Care se adaptează ușor împrejurărilor, maleabil. Ambițios, fără scrupule, dar dulce la vorbă și mlădios cu toată lumea. VLAHUȚĂ, O. A. III 45. – Variantă: înmlădos, -oasă (ALEXANDRESCU, M. 241) adj.^[1]