MLĂDIU, -ÍE adj. 1. Tînăr, fraged. Cf. DDRF, BARCIANU, ALEXI, W. Mă stăpînește un sentiment de dragoste pentru crenguțele mlădii. CONTEMP. 1956, nr. 483, 3/2. 4 (Regional, în forma mlădiu) Plăpînd (Toplița). ALR II/I h 82/228. 2. (Despre ființe, despre corpul sau despre părți ale corpului lor) Mlădios (2). Mlădiul trup i-l încingea Un brîu de-argint. COȘBUC, P. I, 57, cf. 69, 118. Părea. . . o fată mare de la țară, rumenă și mlădie ca un bujor, puțin sfioasă. GALACTION, O. A. I, 157. Mama s-a ridicat în vîrful picioarelor, înaltă și mlădie, și a stins lampa. G. M. ZAMFIRESCU, sf. M. N. II, 205. S-a răsucit și s-a tot dus, dreaptă și mlădie, cu mijlocelul ca trestia, fără să întoarcă măcar o dată capul. V. ROM. noiembrie 1 953, 98, cf. ib. iulie 1 954, 225. Făptura mîndră și mlădie a tinerei țărance. . . se desprinde pe fundalul cerului străveziu de primăvară. CONTEMP. 1 954, nr. 379, 3/5. Copil a fost și copil a rămas! Un copil zvelt, cu trup mlădiu, cu ochi calzi. V. ROM. aprilie 1 961, 56. ◊ F i g. Moarul grecesc, înfoiat ca borangicul. . . luneca foșnind ca o mătase peste o marmură caldă si mlădie. CAMIL PETRESCU, O. II, 111. ♦ (Despre mișcări, gesturi) Care arată suplețe, grație ; grațios, mlădios (2). Stroe Vardaru zori pașii sprinteni, mlădii, tinerești. C. PETRESCU, A. R. 6. - Pl.: mlădii. - Și: (regional, 1) mlădîu, -îie adj. – Mladă + suf. -iu.