MLĂDIȚĂ s.f. (Mold., ȚR, Trans. SV) Vlăstar. A: Li-s feții ca nește mlădiță ultuită. DOSOFTEI, PS. ◊ Fig. Viia domnului Savaoth casa lui Israil iaste și omul lui Iiuda mlădiță îndrăgită. DP, 13^v. Cu mlădițele viței și cu cîrceiele mlădițelor tare era cezluit. CANTEMIR, IST. B: Steblŭ. Nuielușă sau mlădiță. LEX. 1683, 63^r. C: De smochin vă învățați pildă: cînd vor fi mlădițele lui tinere și mugurează știți că aproape e vara. N. TEST. (1648). Etimologie: bg. mladica. Cf. scr. mladica.