MOBILIAR¹, -Ă adj. (Jur.) Alcătuit din bunuri mobile, care se referă la bunuri mobile. Cf. COSTINESCU, LM. Sînt mobili prin determinațiunea legei, obligațiunile și acțiunile cari au de obiect sume exigibile sau efecte mobiliare. HAMANGIU, C. C. 120, cf. BARCIANU, ALEXI, W. Creditele acordate de bancă societăților comerciale de stat. . . sînt garantate de drept, cu gaj asupra întregului lor activ mobiliar. LEG. EC. PL. 184. Pentru vînzările mobiliare, legea nu instituie nici un sistem de publicitate. PR. DREPT., 362. ♦ (Substantivat, n. pl., învechit) Avere mobilă; inventar mobil. S-a inventat [= inventariat] toată averea iezuiților din această țeară, imobilă în domenii și în edificii. . . cum și mobiliariile, apoteca, tipografia, biblioteca ș. a. BARIȚIU, P. A. I, 400. - Pronunțat: -li-ar. – Pl.: mobiliari, -e. - Și: (învechit) mobiliáriu, -ie adj. – Din fr. mobilier.