mocirlă sf [At: N. TEST (1648), 188^v/33 /V: (înv) ~cerlă, (reg) ~cior~, morcilă, mohâr~, cirlă / Pl: ~le / E: ns cf moceră, moceriță, bg мочило] 1 Apă stătătoare de mică întindere, provenită din ploi, revărsări etc. și plină de mâl, de noroi Si: smârc. 2 Loc mlăștinos, noroios. 3 Noroi. 4 (Fig) Decădere morală. 5 (Fig) Corupție. 6 (Fig) Mediu decăzut din punct de vedere moral Vz cloacă. 7 (Rar) Om decăzut din punct de vedere moral. 8 Pastă subțire obținută din apă, din pământ galben și din băligar, cu care se înmoaie rădăcinile plantelor înainte de plantare. 9 (Reg) Muruială care servește la construirea pereților caselor țărănești. 10 (Mol) Negură. 11 (Mol) Pâclă. 12 (Reg) Burniță.