MOGÎLDÁN s. n., s. m. (Regional) I. 1. S. n. Momîie (1). Am fost la popușoi de am pus niște mogîldane, că-l prăpădesc cioarele. I. CR. XIII, 114. 2. S. m. Om bădăran, necioplit; mocofan (1), țopîrlan, mocîrțan (2). Ian ascultă, mă mogirlane ! ap. DDRF. Auzi d-ta la ce ești expozată cu asemenea moglrlan i! ap. TDRG, cf. SCRIBAN, D., com. din STRAJA-RĂDĂUȚI și din MARGINEA-RĂDĂUȚI. II. S. n. 1. Insulă plutitoare. V. c o c i o c, p l a u r. Cf. ANTIPA, P. 784. 2. (Suspect) Rădăcină de stuf comestibilă. Cf. SCRIBAN, D. – Pl.: (I 1, II) mogîldane, (I 2) mogîldani. – Și: mogîrlán s. m. – Cf. m o g î n d ă, m o g î l d e a ț ă, m o g î l d ă u.