MOJICÉSC, -EÁSCĂ adj. 1. (Învechit și regional) De mojic (1), care aparține mojicului, referitor la mojic. S-au rădicat un Petre Ciasar cu multă oaste mojîceascâ asupra ungurilor și multă pagubă au făcut boiarilor ungurești (începutul sec. XVIII). MAG. IST. I, 289/6, cf. GCR II, 374, TEODORESCU, P. P. 83. Și îm' cînt-un cînticel, Și nu-i cîntic mojăcesc, Și-i cîntic împărătesc. MAT. FOLK. 1 466. 2. De mojic (2); grosolan, ordinar, vulgari (astăzi rar) mojicos. Slugeli lui cei din boierie era tari și mari și obraznici, după cumu-i hirea mojîcească. NECULCE, L. 171. Vederea lor iaste sălbatecă, portul lor mojecesc. IST. AM. 85^r/ll. - Pl.: mojicești. – Și: (învechit) mojecésc, -ească adj. – Mojic + suf. -esc..