MOLATIC, -Ă, molatici, -e, adj. 1. Moale, lin, domol. Nici măcar un stîrc, cu zborul lui molatic, nu trecu deasupra noastră. CAZABAN, V. 31. Plopul din poartă fîșîie legănîndu-se... cu mișcarea molatică a unei draperii imense. VLAHUȚĂ, O. A. III 84. Lumînarea-i stinsă-n casă... somnu-i cald, molatic, lin. EMINESCU, O. I 42. (Adverbial) De acolo, bătînd spre răsărit, [Motrul] se lasă molatic pe șes deschis. VLAHUȚĂ, O. A. II 129. [Izvoarele] trec cu harnici unde și suspină-n flori molatic. EMINESCU, O. I 85. 2. Lipsit de vlagă, fără energie, slab, slăbănog, molîu; leneș, greoi. (Poetic) Ceea ce spusese despre Bărăganul nostru condeiul meu cel smead, molatic, searbăd și spălăcit. ODOBESCU, S. III 159. – Variantă: molatec, -ă (GÎRLEANU, L. 44, HOGAȘ, M. N. 26, EMINESCU, O. IV 172) adj.