molcom, -ă adj., adv. I adj. 1 (în opoz. cu „amplu”, „puternic”, „răstit”, „tare”, „zgomotos”; despre sunete, glas, ton) coborât, domol, încet, lânced, lin², mic, moale, molatic, muiat, potolit², scăzut, slab, stins², tainic, ușor², <astăzi rar> scoborât, <înv. și reg.> linicel, <înv.> tăinicit, <fig.> leșinat², plăpând, somnoros, <fig.; rar> confuz, înecat, <fig.; înv. și pop.> slăbănogit, sleit², <fig.; fam.> slăbănog. Vorbește cu vocea molcomă. De departe se aude freamătul molcom al pădurii. 2 (în opoz. cu „intens”, „puternic”, „tare”; despre ploaie, ninsoare, vânt) blând, calm², domol, lânced, lin², liniștit, moale, moderat, plăcut, potolit², slab, ușor², <înv. și reg.> linicel, <fig.; înv.> înstrunat. După furtună adie un vânt molcom. 3 (despre ambient, atmosferă etc.) calm², domol, lânced, liniștit, netulburat, pașnic, plăcut, potolit², tihnit, <înv.> păciuit, <fig.> destins, dulce, relaxat, senin. Între colaboratori este o atmosferă molcomă. II adv. (modal; în legătură cu verbe de declarație) 1 încet, <înv.> molcomiș. Mama spune molcom o poveste copiilor. 2 lent, tărăgănat, <rar> lat. Vorbește molcom și puțin răgușit.