MOLCUȚ, -Ă, molcuți, -e, adj. Diminutiv al lui moale. (1). v. moale (1). [Plăcintele] era călduțe și molcuțe cît le-ai fi mîncat și cu ochii. SBIERA, P. 147. 2. v. moale (2). În lumina molcuță, se soreau gîngănii învrîstate roșu și negru. C. PETRESCU, R. DR. 25. O pîclă de abur molcuț și cald. POPA, V. 153. 3. v. moale (5). Jandarmii sînt slabi și șeful cam molcuț. REBREANU, R. I 98.