MOLDOVEAN, -Ă subst., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Moldovei sau este originară de acolo; (franțuzism învechit) moldav (1). Ștefan Vodă pornitu-s-au după dînșii cu moldovenii sei. URECHE, ap. GCR I, 71/34. Și de loc leatopiseță de muldovan scrisă nu să află. M. COSTIN, ap. GCR I, 197/5. Să lumineaze celor den casă ai besearicii noroade, rumânilor, moldoveanilor. BIBLIA (1688), [prefață] 8/14. Aceasta poveaste iaste cârâia noi moldoveanií îi zicem minciună cu coarne. CANTEMIR, HR., ap. GCR I, 361/17, cf. GCR II, 75/31. Ce zisei la anul trecut despre unirea moldoveanilor cu biserica Romei, iată se adeverează. ȘINCAI, HR. II, 241/28. Inima ne-au rămas tot de moldovan. RUSSO, S. 13. Sadoveanu a notat cu multă precizie limba poporului, mai cu seamă pe aceea a moldovenilor. VIANU, A. P. 238. C. Miile, un moldovean venit din cercul socialist al „Contemporanului” ieșean. V. ROM. martie 1957, 9. Unu-i moldovan, unu-i ungurean, Și unu-i vrîncean. ALECSANDRI, P. P. 1. Împăratul o cununat pe fata lui cu mulduvanul. ȘEZ. II, 157. ◊ (Cu sens colectiv) Fiind turcii osteniți. . . s-au biruit, tăiat și înfrînt de moldoveanul. ȘINCAI, HR. II, 59/24. ◊ E x p r. Mintea moldoveanului cea de pe urmă = mintea românului cea de pe urmă. v. r o m â n. Roagă-te să-ți dea D-zeu mintea moldoveanului cea de pe urmă. NEGRUZZI, S. I, 251. 2. Adj. Care aparține Moldovei sau moldovenilor (1), privitor la Moldova sau la moldoveni, originar din Moldova; moldovenesc, (franțuzism învechit) moldav (2). Au răspuns că nimeni din boierii țârii Moldovei n-au venit, sau cărți moldoveni. IST. Ț. R. 15. Un căpitan moldovan, anume Decusară, au grăbit cu calul asupră-le. NECULCE, L. 58. [Bogdan] ș-au luat șie muiere moldovană. ȘINCAI, HR. II, 116/34. P-a Neamțului cetate, eu văz o eroină, Moldoveană în toate. HELIADE, O. I, 181. Studie moldovană. [Titlu]. RUSSO, S. 10. Obiceiurile acoperă subt o singură mantie toate treptile poporului moldovan. id. ib. 14. Politica moldoveană se afla pusă în luptă cu acea franceză. HASDEU, I. V. 51. Fata e a unui boier moldovan. SADOVEANU, O. V, 604, cf. 519. Dar în colțul mesii Șeade un tînăr moldovean, Pîraciu lui Dobrișan. MAT. FOLK. 102, cf. 104. 3. S. f. (Regional) Numele unei plante nedefinite mai de aproape (Hațeg). H XVII 62. – Pl.: moldoveni, -e. – Și: (regional) moldován, -ă, mulduván, -ă, (învechit) muldován, -ă s. m. și f., adj. – Moldova (n. pr.) + suf. -ean.