MOLÉTE¹ s. m. 1. (Popular) Larva gîndacului numit morar ( Tenebrio molilor), de forma unui vierme cu corpul rotund și solzos acoperit cu chitină tare, de culoare gălbuie său cafenie, care se dezvoltă și trăiește în făina de grîu stătută; vierme-de-făină, sfoiag, (regional) surdomaș. Moleții strică grînele. LM. Păsărarii. . . întrebuințează acești „viermi-de-făină” sau „moleți” ca nutreț pentru paserile lor. MARIAN, INS. 72, cf. 67. Baba, chemată să descînte, . . prinde 3 viermușori galbeni-lunguieți, ce se numesc moleți. GRIGORIU-RIGO, M. P. I, 97, cf. CANDREA, F. 227, 317, H I 7, V 103, VI 35, IX 473, XVIII 42, PĂSCULESCU, L.P.120, 360,MAT. . FOLK. 645, CIAUȘANU, GL., ALR I 1 399/805. 2. (Popular; mai ales la pl.; și în sintagma de moleți) Boală de copii, caracterizată prin febră, diaree, vărsături și uscarea mucoasei nazale. De moleți suferă copiii mititei. GRIGORIU-RIGO, M. P. I,109. Dacă un copil mititel are nasul uscat. . . și are mereu vărsături, suferă de „moleți”. CANDREA, F. 227. Moletele. . . se năstimește în copii din deochiturile strigoilor și moroilor. MARIAN, ap. CADE. Cînd copilul are de moleți, are nasul uscat. ȘEZ. IV, 27. Descîntec de moleti. MAT. FOLK. 645. Să-i descîntăm de molet. ALR I 1 399/805. 3. (Entom.; regional) Cîinele-babei (Oniscus asellus) (Sălcioara-București). ALR SN II h 537/928.4. (Entom.; regional) Băligar (Geotrupes stercorarius) (Balș). ALR SN III h 750/876. 5. (Entom.; Ban., Olt.) Molie (1) (Tinea). Cf. ALR I 1 764/5, 12, 798, 805, 810, 874, ALR II 6 538/848. – Pl.: moleti. - Și: (regional) molétă s. f. ALR I 1 764/840. – Din bg. молец.