MOLIȘOR, -OÁRĂ adj., s. f. pl. 1. Adj. (În dicționarele din trecut) Molicel (1); plăcut la atingere. Cf. BUDAI-DELEANU, LEX., POLIZU, PONTBRIANT, D., COSTINESCU, LM, GHEȚIE R. M., BARCIANU, ALEXI, W. 2. S. f. pl. Mică plantă erbacee din familia : orhideelor, cu tulpina dreaptă, în trei muchii, cu două-trei frunze lanceolate bine dezvoltate, iar cu celelalte rămase nedezvoltate, și cu flori verzi-gălbui, dispuse într-un spic la vîrful tulpinii (Lipariș Loeselii). Cf. TDRG, PANȚU, PL., CADE. – Pl.: molișori, -oare. – Moale¹ + suf. -ișor.