MOLUSCĂ s. f. (La pl.) Încrengătură de animale nevertebrate, cu corpul moale (uneori închis într-o cochilie de diferite forme și dimensiuni) și cu un picior musculos adaptat la felul de viață al fiecărei clase; (și la sg.) animal din această încrengătură. Cf. I. NAT. 81, 83. Molușce de feliurite soiuri, care acum nu să mai află. J. CIHAC, I. N. 470/15, cf. 11/25, MIHALI, C. 123. Un grad mai superior ocupă moluscele, însă corpul lor . . . este ca o masă moale. BARASCH, N. 225, cf. POLIZU. Depozitările sedimentare cuprind resturi de molusce și de zoofite. COBÎLCESCU, G. 68/2, cf. 112/3, PONTBRIANT, D., LM, BARCIANU, ALEXI, W., NICA, L. VAM. De la un timp tot felul de moluște încep să apară în acest mediu prielnic, pe care apele Oltului îl creează. BOGZA, C. O. 261. Au fost cumva străbunii tăi moluște, De te-ai născut așa ca gelatina ? BENIUC, C. P. 58, cf. id. V. 19. Cochilii de leșuri-molusce, cît vezi ! V, ROM. ianuarie 1954, 165. Munții așteptau o minune, Care . . . Să-i faca iar nisipuri de-nceput de viață Pentru moluști și soiuri de pești. ISANOȘ, Ț. L. 59. Toate moluștele au o manta care provine dintr-o răsfrîngere a tegumentului de pe fața dorsală. ZOOLOGIA, 55. Din încrengătura moluștelor fac parte. . . lamelibranhialele și cefalopodele. DER. – Pl.: moluște șî (rar) moluști, molusce, molușce, (învechit) moluschii (J. CIHAC, I. N. 217/23). – Și: (rar) molúsc (BARASCH, I. N. 439, DDRF, ALEXI, W., SIMIONESCU, F. R. 436) s. m., molúcă (NEGULICI), molúce (id.) s. f. – Din lat. molluscus, fr. mollusque, germ. Molluske.