MOMEALĂ, momeli și (2) momele, s. f. 1. Hrană (rîme, insecte, bucăți mici de carne etc.) care se pune în undiță sau se aruncă peștilor în apă pentru a-i atrage și a-i prinde; hrana pe care vînătorul o pune într-un loc, pentru a atrage vînatul; nadă. Alături, două undițe uitate. Calmi, din momeală, peștii ciugulesc Și ne trimit saluturi argintate. DRAGOMIR, P. 52. 2. (Mai ales la pl.) Vorbă cu care se amăgește; p.e xt. înșelăciune, minciună, viclenie. Acum știu cum să-l aduc unde vreau. îl iau cu momeli. SADOVEANU, M. C. 19. Tata mă amînă cu momele de la o fîntînă la alta. CREANGĂ, O. A. 40. ◊ Expr. Cu șosele, cu momele v. șosele.