momâie sf [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: mam~, mamuie, mămaie, mămăie, măm~, mămuie, ~măie, ~muie, mumaie, mum~, mumoaie / Pl: ~âi, (reg) ~ / E: nct] 1 Schelet de lemn în formă de cruce, de obicei înfășurat în paie și îmbrăcat în zdrențe, care se pune pe terenurile cultivate, pentru a speria păsările și unele animale sălbatice Si: sperietoare, (pop) măgăoaie (3), (reg) ciuhă, maimuță (6), maimucă (5), măiugă¹, mătăuz (6), mogâldan (1). 2 (Fig) Manechin (3). 3 (Fig) Marionetă (2). 4 (Reg; dep) Om urât și prost. 5 (Reg) Om de zăpadă. 6 Semn de hotar, adesea în forma unei momâi (1). 7 Ființă cu contururi neclare sau cu înfățișare ciudată Si: mogâldeață (2), (reg) momâiață (1). 8 (Ca epitet, în construcții inverse, cu pp „de”) Matahală (3). 9 (Reg; dep) Casă mare. 10 (Reg) Movilă de pământ Vz momârlan² (1). 11 (Reg; spc) Mușuroi de cârtiță.