MONARHICESC, -EÁSCĂ adj. (Învechit) Monarhic. Au început Iulie Chesari cu putere monarhicească. . . a stăpîni. CANTEMIR, HR. 163. Aici face osăbire între stăpînirea republicană și cea monarhicească. BUDAI-DELEANU, Ț. 361. Ocîrmuirea monarhicească e cea mai veche. MOLNAR, I. VIII/24. În staturile monarhicești, căpetenia cîrmuirii și a societății este cîte un stăpînitor au împărat. PLEȘOIANU, C. 143/11. I-au dat sămn de prieteșug monarhicesc. DRĂGHICI, R. 176/2. – Pl.: monarhicești. – Și: monarșicésc, -eáscă adj. POLIZU. – Monarh + suf. -icesc, după ngr. μοναρικός, germ. monarchisch.