MONARHIE, monarhii, s. f. Formă de conducere a statului, de obicei ereditară, în care puterea supremă aparține monarhului; statul cu o astfel de formă de conducere. V. regat. De-ar fi monarhia cît de bună, Cu vreme se mută în despoție. BUDAI-DELEANU, Ț. 360. Monarhie absolută = monarhie bazată pe puterea nelimitată a monarhului, desconsiderînd drepturile poporului. Monarhie constituțională = monarhie în care prerogativele monarhului sînt limitate prin constituție.