mormânt s.n. I 1 groapă, loc de veci, locaș de veci (v. locaș¹), sepulcru, <livr.> sepultură, <rar> necropolă, <înv. și pop.> locuință eternă, locuință ultimă, <pop. și fam.> casă de veci (v. casă¹), <înv. și reg.> îngropniță, locuț de vecie, <înv.> grobnic, gropiță, gropniță, îngropământ, locșor de repaus, <ital.; înv.> tombă. A fost condus la mormânt de câțiva prieteni. 2 (rar) cavou, criptă, monument funerar, <pop. și fam.> casă de veci (v. casă¹). Cortegiul se îndreaptă spre mormântul defunctului. 3 (la pl. morminte; rar) v. Cimitir. Necropolă. II fig. (în concepțiile relig.; rar) v. Liniște de veci. Liniște eternă. Liniște veșnică. Moarte. Odihnă de veci. Odihnă veșnică. Odihnire. Pace. Repaus. Repaus etern. Somnul cel veșnic (v. somn²). Somnul de veci (v. somn²). Somnul mormântului (v. somn²). Somnul morții (v. somn²). Somnul veșnic (v. somn²). Somnul veșniciei (v. somn²).