MORTAL, -Ă adj. 1. (Mai ales despre boli, răni, lovituri) Care provoacă moartea (1), aducător de moarte; ucigător, (latinism învechit) mortifer. Fu agiuns de lancea mortală azvîrlită de brațul cel puternic a lui Dragoș. ASACHI, S. L. II, 71. Trei moldoveni. . . încingîndu-l în cerc îngust, detunau asupră-i lovituri mortale. CALENDAR (1853), 52/15. Lovirea a fost mortală. . . , totul este sfîrșit, nu-ți cer decît să mă plîngi. LĂZĂRESCU, S. 86/21. Ciuma, ca toate boalele mortale, . . . devine puțin violentă la acei cari au mai fost loviți de ea. GHICA, S. 31. Cu mînele ei strînge, Șărpi groaznici, lung la sîn, Silindu-i să-i strecoare cu-o mușcăturâ-n sînge Mortalul lor venin. OLLĂNESCU, H. O. 116. Avem pînă azi. . . peste șapte sute de cazuri de holeră, dintre care o sută cincizeci mortale. CAMIL PETRESCU, O. II, 313. Rana nu era mortală; ofițerul scăpă. T. POPOVICI, S. 238. ◊ Păcat mortal = păcat grozav, cumplit, teribil; păcat care atrage osînda veșnică; păcat de moarte, v. m o a r t e (1). Ignoranța . .. , invidia, mîndria, lăcomia și alte păcate mortale. FILIMON, O. I, 94. Prin două păcate mortale, el sfărmă pentru totdauna piedestalul măririi spanioale. HASDEU, I. V. XV. Salt mortal = a) figură acrobatică foarte periculoasă, executată la înălțime mare și constînd dintr-o rotire totală a corpului în aer. La circ. . . Un accident banal – Un acrobat, Un salt mortal Și. . . Acrobatul nu s-a mai sculat, MINULESCU, V. 127. Salturi mortale la trambolină. BRĂESCU, A. 246. (Glumeț, prin exagerare) Nădejdea de a scăpa de salturile mortale a căruții. ROM. LIT. 374²/9; b) f i g. schimbare bruscă și profundă a atitudinii, a opiniei etc. cuiva. 2. Specific mortului (II 1), (ca) de mort. Nu s-auzea-n departe decît mortala voce. HELIADE, O. I, 356. Onorară rămășițele lui mortale cu o paradă funerală. FILIMON, O. II, 311, cf. I, 340. [Capul lui Ion Vodă] livid, fix, speria prin un aer de ironie mortală, nu din astă lume, din nește sfere superioare. HASDEU, I. V. 175. Barba rară încadra o paliditate mortală. SADOVEANU, O. I, 83. 3. (Rar) Muritor. Cf. ARISTIA, PLUT. Corpul e partea noastră cea mortală. LM. – Pl.: mortali, -e. – Din lat. mortalis. Cf. it. m o r t a l e, fr. m o r t e l.