Definiția cu ID-ul 921168:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MOTIV, motive, s. n. I. Cauza, rațiunea, pricina unei acțiuni; îndemn, imbold care face să se întîmple ceva, care împinge la o acțiune; faptul pentru care se face ceva. El nu-i mărturisea tocmai motivul hotărîtor. REBREANU, R. I 233. ◊ Loc. conj. Pentru motivul că... = deoarece. Pe motiv că... = aducînd argumentul că... ◊ Expr. A da cuiva motiv să... = a provoca pe cineva să..., a da cuiva pretext să... Fără motiv = nejustificat. ♦ Pretext. II 1. Mic fragment muzical care se repetă sub diferite aspecte, într-o compoziție; temă. Prinse a fluiera, primblîndu-se de colo pînă colo.Anicuțo, cum e motivul din sonata noastră? D. ZAMFIRESCU, R. 109. Aud uvertura de vînătoare a lui Mehul în care aceeași fanfară domnește ca motiv de căpetenie. ODOBESCU, S. III 97. 2. Element pictural sau sculptural, folosit într-o compoziție decorativă sau arhitecturală. Un motiv, în toată pictura, îmi atrage cu deosebire atenția. CARAGIALE, O. II 99. Am studiat... toate motivele ornamentale care împodobesc și caracterizează bucățile aflate și păstrate la noi. ODOBESCU, S. III 633. 3. (În literatură) Temă. Topind în el motivele populare, Eminescu le-a reluat cu sufletul din veac al poetului anonim și cu arta poetului modern. SADOVEANU, E. 78.