motivație s.f. 1 (de obicei constr. cu vb. „a aduce”, „a găsi”) argument, îndreptățire, justificare, justificație, legitimare, legitimitate, motiv, motivare, rațiune, temei, <rar> legitimizare, <înv. și pop.> îndreptare, <pop.> noimă, <înv.> dreptate, <fran.; înv.> rezon, <fig.; rar> acoperire. 2 justificare, justificație, logică (v. logic²), motivare, noimă, rațiune, rost, sens, temei, <înv.> cuget. 3 explicare, explicație, justificare, justificație, motivare, <înv.> socoteală, <grec.; înv.> exighisis. 4 justificare, justificație, motivare, scuză, <livr.> determinare, <rar> scuzare, <înv.> răspuns.