MOTOC s. m. (Mold.) Motan. Prinsă un motoc și-l legă de grumaz și-l trăgea a doua zi pre motoc pe uliți și-l băte, iară eghiptenii săriră și luară pre motoc din mîna omului lui Esop, că eghiptenii la ace vremi să închina mîților. E 1779, 19^v. Etimologie; cf. motan, mîtoc.