MOTOTOLIT, -Ă, mototoliți, -te, adj. Făcut mototol, cocoloșit, boțit. Era un om scurt, spătos, cu o pălărie mototolită pe cap. DUMITRIU, N. 221. El îi desfăcu cu o dulce silă scrisoarea cea mototolită din mîni. EMINESCU, N. 76. ◊ Fig. Era subțirel, mărunt, cu fața mototolită, bătută de vînturi și ploi și mistuită pe dinăuntru de foame. DUMITRIU, B. F. 5.