moș, moși, s.m. – 1. Om bătrân, moșneag. 2. Bunic. Atestat cu acest sens și în Maramureșul din dreapta Tisei. 3. (pl.) Seria descendenților mai îndepărtați, generațiile vechi, bătrânii, strămoșii. 4. Sperietoare de păsări; ciuhă. 5. Metehău. ♦ (onom.) Moș, Moșescu, Moșică, Moșneag, Moșneagu, Moșnean, Moșu, Mosuț, Moșuț, Moșutan, Moșuțan, nume de familie (415 persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). ♦ Atestat sec. XV (Mihăilă, 1974). – Der. regr. din moașă (DEX, MDA); cuvânt autohton (Philippide, DER, Rosetti, Russu, Brâncuș, Vraciu, Miklosich), cf. alb. moshë; din tema *mot-s-, rad. i.-e. *mē- „a măsura, a cumpăni” (Russu, 1970; 182). Cuv. rom. > ucr. mošul „bunic”, moša „bunică; moașă” (Candrea, cf. DER), bg. moš, mosija (Capidan, cf. DER), magh. mósuly „bătrân” (Scriban; Edelspacher, cf. DER).