moșteni vb. IV. tr. 1 (jur.; compl. indică bunuri, averi, drepturi etc.) a dobândi, <rar> a succeda, <fam.> a apuca, <înv. și reg.> a erezi, <înv.> a clironomisi, a eredita, a erita, a mărădui, a moșneni, a ocina, a ține. După moartea bunicilor, va moșteni casa acestora. 2 (compl. indică datini, obiceiuri) a apuca. Obiceiul semănatului l-a moștenit de la strămoși.