muchia vt [At: CIAUȘANU, GL. / V: muchi, muchii / P: ~chi-a / Pzi: ~iez / E: muchie] 1 (Reg; c. i. marginile unei scânduri) A tăia. 2 (Reg; c. i. o bucată de pânză) A împături în două, înainte de a face val. 3 (Olt; îf muchii; c. i. o bucată de pânză, un material textil) A tivi. 4 (Reg; fig; c. i. oameni) A bate rău.