MULGE, mulg, vb. III. Tranz. 1. (Cu privire la vaci, oi etc.) A extrage lapte din uger prin stoarcerea acestuia. Moșul Careba tăcea mereu. Se duse să mulgă oile. DUMITRIU, N. 186. A doua zi vin să-ți mulgă oile. GALACTION, O. I 65. Scoală, mulge vacile. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 456. ◊ (Cu privire la lapte) Cît mi-a fost mie de drag... în amurgit la strungă Să mulg laptele-n găleți!... COȘBUC, P. II 167. Fiind băile gata și apa încropită numai ca laptele cînd îl mulge de la oaie, intrară fiecare în cîte o baie și se îmbăiară. ISPIRESCU, L. 38. ◊ Expr. Vacă de muls = persoană sau (mai rar) situație care poate fi exploatată, de pe urma căreia se pot trage foloase. Din cărți culegi multă înțelepciune; și la dreptul vorbind nu ești numai așa o vacă de muls pentru fiecare. CREANGĂ, A. 22 ◊ Fig. Deștele tale mulg caierul, și caierul se topește și fusul zbîrnîie și plutește parc-ar avea aripi. DELAVRANCEA, A. 6. 2. Fig. (Cu privire la oameni, țări etc.) A exploata, a jefui, a despuia; a trage foloase, a profita (de pe urma cuiva sau a ceva). Ciocoii lui de la Forăști ne rod, ne mulg. SADOVEANU, N. F. 50. Voi mulgeți laptele țării, dar a venit vremea să vă mulg și eu pre voi. NEGRUZZI, S. I 140. ◊ Refl. pas. Un veac se mulse țara de acești arendași! NEGRUZZI, S. I 277.