mulțime sf [At: COD. VOR. 160/4 / Pl: ~mi / E: mult + -ime] 1 (Udp „de”) Număr, cantitate mare de ființe, de lucruri etc. Si: grămadă, (îvp) mare¹, (înv) mulție, mulții¹. 2 (Rar; îlav) Cu ~a În număr mare. 3 (Îvr) Aflare în număr mare. 4 (Înv) Majoritate de voturi. 5 (Lsg) Lume multă, grup mare de oameni adunați laolaltă pentru un scop comun. 6 (Spc; lsg) Mase largi ale populației din clasa de jos Vz colectivitate, necim, popor, seminție. 7 (Mat) Totalitate de obiecte, numite elemente, grupate fie prin indicarea tuturor elementelor, fie prin formularea unei caracteristici comune lor și numai lor. 8 (Grm; înv; îs) Numărul ~mii Număr plural. 9 (Mat; îs) ~ vidă Mulțime (7) care nu conține nici un element. 10 (Mat; îs) ~mi disjuncte Mulțimi (7) care nu au nici un element comun. 11 (Mat; îs) ~mi echivalente Mulțimi (7) între care se poate stabili o legătură biunivocă.