MULȚIME. Subst. Mulțime, multitudine, număr mare, cantitate mare, avalanșă (fig.), batalion (fig.), buluc, ceată, cohortă (fig.), ciurdă (fam.), desiș (rar), droaie, duium, gloată, grămadă, grămădeală (pop.), legiune (fig.), liotă (pop. și fam.), mahală (reg.), milaret (reg.), miriade (livr.), nămol (fig.), noian (fig.), omenime, pletoră, ploaie (fig.), potop (fig.), prăpăd (fig.), prăpădul pămîntului, prăpădenia pămîntului, prăpăstenia pămîntului, pulbere (fig.), puzderie, sodom (pop.), spuză (fig.), spuzeală (fig., pop.), sumă, sumedenie, tabără, toalpă (reg.), urdie (înv.), viespar (fig.), furnicar (fig.). Adj. Numeros, în număr mare, mult, fără număr, nenumărat, cită frunză și iarbă. Vb. A (se) înmulți, a (se) mări, a (se) amplifica, a spori, a crește, a (se) aduna; a adăuga. Adv. Foarte mult, mult (multul) cu multul, fără număr, fără seamă; cu ghiotura (pop. și fam.), cu toptanul, cu grămada, cu ruptul, cu carul (cu sacul), cu duiumul, cu stamboala, cu vîrf și îndesat; droaie, cu droaia; doldora, grămadă, din belșug, angro; cu toți, cu mic cu mare, mic și mare, o lume toată, lumea toată (de pe lume); ca frunza și ca iarba, rîuri-rîuri. V. adăugare, adunare, creștere, grămadă, grup.