mulțumire s.f. I 1 (relig. creștină) har, slavă, <înv. și pop.> mulțumită (v. mulțumit). Credincioșii aduc mulțumire lui Dumnezeu. 2 <înv. și pop.> mulțumeală. Nu mai contenește cu mulțumirile pentru serviciul pe care i l-a făcut. 3 mândrie, satisfacție, <rar> satisfacere, <înv.>mândrețe, trufă², trufie, <latin.> contentație. Are o mare mulțumire că a reușit primul la concursul de rezidențiat. 4 bucurie, desfătare, juisare, mângâiere, plăcere, satisfacție, <livr.> juisență, <înv. și pop.> mulțumită (v. mulțumit), <înv.> haz, mângâietură, <latin.; înv.> letiție, <fran.> plezir. Cadoul primit i-a produs o mare mulțumire. II (concr.; înv. și pop.) 1 v. Răsplată. Recompensă. 2 (jur.) v. Compensare. Compensație. Daune (v. daună). Despăgubire. Indemnizație.