mulțumit, -ă adj., prep. s.f. I adj. 1 (despre oameni) satisfăcut, <înv. și pop.> norocit, <înv. și reg.> destulat, mulțumitor, <înv.> odihnit², <latin.> content, <fig.> sătul. Se simte mulțumit pentru fapta pe care a făcut-o. 2 (despre oameni) împăcat, satisfăcut, <pop.> împăduit. Mulțumiți, angajații și-au reluat lucrul. 3 (despre oameni sau despre inima, sufletul lor) bucuros, satisfăcut, vesel, voios, <înv.> dichis², <fig.; înv. și pop.> luminat². Este foarte mulțumit pentru că a reușit la facultate. II prep. (în forma mulțumită; constr. cu dat.; introduce un circ. instr., cu nuanță cauzală) datorită, grație, prin, <înv.> slavă. Mulțumită lui a putut să-și realizeze visurile. III s.f. (înv. și pop.) 1 (relig. creștină) v. Har. Mulțumire. Slavă. 2 v. Bucurie. Desfătare. Juisare. Mângâiere. Mulțumire. Plăcere. Satisfacție. 3 v. Răsplată. Recompensă. v. Apreciere. Gratitudine. Recunoștință,