MULȚUMIT, -Ă, mulțumiți, -te, adj. (Și în forma mulțămit) Satisfăcut, îndestulat; împăcat. Era mulțămit și zîmbea. În sfîrșit, ajungea la Iași. SADOVEANU, O. VII 68. Primarul Ion Pravilă intră în circiumă frecîndu-și mîinile mulțumit. REBREANU, R. II 73. Ești mulțămită, fata mea? – Mulțămită, răspunse ea zîmbind. EMINESCU, N. 18. – Variantă: (regional) mulțămit, -ă adj.