mulțumitor, ~oare [At: VARLAAM, C. 282 / V: (îvp) ~țăm~, (înv) ~țămitoriu, ~tem~, ~țemitoriu / Pl: ~i, ~oare / E: mulțumi + -tor] 1-2 smf, a (Asr) (Persoană) care simte mulțumire (3) Si: satisfăcut. 3-4 smf, a (Asr) Persoană care exprimă sau păstrează recunoștință Si: recunoscător. 5-6 smf, a (Asr) Persoană care rămâne îndatorată cuiva. 7 a Care produce mulțumire (3) Si: satisfăcător. 8 a Care corespunde cerințelor Si: adecvat, corespunzător. 9 a Care convinge Si: convingător. 10 av În mod satisfăcător.