Definiția cu ID-ul 921619:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MULȚUMITOR, -OARE, mulțumitori, -oare, adj. (Și în forma mulțămitor) Care corespunde cerințelor, care dă satisfacție, produce mulțumire; satisfăcător. Binevoiți dar a trece îndată pe la biroul nostru spre a regula această afacere într-un chip mulțumitor pentru amîndouă părțile. CARAGIALE, O. I 113. ◊ (Adverbial) Vorbind despre felurite rîuri și rîușoare, candidatul răspunsese mulțumitor. BOTEZ, ȘC. 152. ♦ (Despre persoane, construit cu dativul) Recunoscător. Nu-mi trebuiesc bani. Mai degrabă ți-oi fi mulțămitor pentr-un bărbăcuț, cu coada groasă. SADOVEANU, B. 42. Cetitorul îmi va rămîne mulțămitor. NEGRUZZI, S. I 43. – Variantă: (regional) mulțămitor, -oare adj.