mumă, mume, s.f. – (pop.; înv.) Mamă. ♦ (mit.) Muma Pădurii, ființă mitologică, de care se tem toate mamele cu copii mici, numită și Vidmă de Pădure, Mama huciului, Pădureana sau Păduroaica etc.; divinitate rea, nefastă. În Maramureș numită și Zanca sau Potca. Muma Vântului, personaj mitologic din basmele românești. Simbolizează stihiile dezlănțuite ale naturii. ♦ (top.) Izvorul Mumii Vântului (în loc. Dumbrava – Lăpuș) (Vișovan, 2008: 124). – Din mamă (< lat. mamma) (MDA). Cuv. rom. > ngr. moyma „vrăjitoare” (Murnu, cf. DER).