muncitor, -oare s.m., s.f., adj. I 1 s.m., s.f. lucrător, <livr.> artefice, <înv.> robotnic, uvrier. Are muncitori buni în firma de construcții. 2 s.m., s.f. (în filos. marxistă) proletar. 3 s.m. (art. muncitorul înv.; eufem.) v. Demon. Diavol. Drac. Duh al întunericului. Duh al răului. Duh necurat. Duh rău. Necuratul (v. necurat). Satană. Spirit al întunericului. Spirit al răului. Spirit necurat. Spirit rău. Tartor. II adj. (despre oameni) activ, harnic, industrios, laborios, neobosit, neostenit, sârguincios, sârguitor, silitor, străduitor, vrednic, zelos, <astăzi rar> strădalnic, <rar> experient, lucrător, spornic, <înv. și pop.> ostenitor, <fam.> iute, <înv. și reg.> ergolaș, lucroi, osârdios, osârduitor, <reg.> abătător, baur, iruc, iutegan, pogan, porav, robaci, sârnic², vârlav, <înv. > diligent, lucrăreț, neleneș, nelenevos, nepregetat, nepregetător, nevoitor, osârdnic, râvnaci, râvnitor, <fig.; înv.> neadormit. Colegii l-au ales șef de echipă pentru că este o persoană muncitoare.