MUNTEAN etnic, designă în special pe insul „originar din Muntenia”. 1. – (Isp IV¹); Nicșul, șoimar (16 A IV 253); – Radu țig. (16 A IV 224); n. de apartenență locală ca și: Muntian, Stoica, mold. (Glos) 2. Prenume date la fete în Moldova: Munteanca f. (Sur V, XXIV); – sora Dochiței (BCI VII 9). 3. N. marital: Muntenița, Maria, „soția lui Muntean” (ib. 99). 4. Muntenaș (Viciu 16). 5. Latinizare din epoca umanismului (?): Montanul, ard., 1633 (Paș), cf. Montanus supranumele unui poet latin.