murdar (murdară), adj. – Soios, slinos, jegos. – Mr. murdar. Tc. (per.) murdar (Roesler 599; Șeineanu, II, 265; Loebel 66; Lokotsch 1516; Ronzevalle 160), cf. ngr. μουρντάρης, alb., sb. murdar. – Der. murdalnic, s. n. (înv., murdărie), din tc. murdalik; murdări, vb. (a face murdar); murdărie, s. f. (calitatea de a fi murdar; porcărie, măgărie); murdărisi, vb. (înv., a murdări), din ngr. μουρνταρεύω, aorist μουρντάρευσα.