MURGOCI² adj., s. m. 1. Adj. (Munt. și prin Dobr.; și substantivat) (Bou) murg² (1). Cf. COSTINESCU, JIPESCU, O. 49, ROSETTI, L. R. III, 74, H II 131, VII 244, XII 25, CHEST. V 76/73. 2. S. m. (Regional) Boiștean (Phoxinus phoxinus). ANTIPA, P.784. 3. S. m. (Prin Mold.) Larvă; s p e c. larva cărăbușului. Cf. ALR I 1 898/510, ALR II 6 026/605. – Pl.: murgoci. – Murg² + suf. -oci.