musafir, ~ă smf [At: (a. 1715) ARHIVAR. II, 25/14 / V: mos~, (reg) mois~, ~fer, ~sta~ / Pl: ~i, ~e / E: tc musafir] 1 Persoană venită în vizită în casa cuiva sau undeva sau căreia i se oferă vremelnic ospitalitate Si: oaspete. 2 (Îe) Casa nemăturată ~i așteaptă Se spune despre un lucru care vine pe neașteptate, într-un moment nepotrivit. 3 (Rar) Persoană care vizitează pe cineva într-un spital, într-o închisoare etc. Si: vizitator. 4 (Reg) Nuntaș.