MUSAFIR, musafiri, s. m. Persoană venită în vizită la cineva sau căreia i se oferă vremelnic ospitalitate; oaspete, invitat. Musafirul a spus că, fiind obosit de atîta drum cît făcuse, are nevoie de odihnă. CARAGIALE, P. 127. Poruncește... să-l culce în niște case nelocuite, unde culca pe toți musafirii, cari veneau așa nitam-nisam. CREANGĂ, P. 301. Toderică... se bucură că-i veniră musafiri. NEGRUZZI, S. I 82. – Variantă: mosafir (GALACTION, O. I 102, REBREANU, R. I 20) s. m.