MUZUC s. m. (Prin Ban., Transilv.) Arbore mic, bătrînn și plin de crengi; butuc împrejurul căruia cresc vlăstari (FRÎNCU-CANDREA, M. 103) brădet (T. PAPAHAGI, C, L.). ◊ Muzuc de sîlhă = molid tînăr. Cf. ARH. FOLK.,V, 126, ALR II 2 835/95. – Pl.: muzuci. – Etimologia necunoscută.