muți vb. IV. intr. 1 (med.; despre oameni) a amuți. În urma congestiei cerebrale a muțit. 2 (despre sunete, voci, zgomote etc.) a dispărea, a înceta, a se liniști, a se pierde, a pieri, a se potoli, a se stinge, <fig.> a amuți, a seca. Odată cu venirea nopții, gălăgia din stradă a muțit.