mânca vb. 1. I 1 intr. (despre ființe) a (se) alimenta, a (se) hrăni, a (se) nutri, <înv.> a subministra, a (se) viptui, <fig.; pop. și fam.> a (se) adăpa, <arg.> a se glojdi, a paște², a se potoli. Trebuie să mănânci sănătos pentru a te dezvolta normal. 2 tr. (compl. indică alimente, mâncăruri etc.) a consuma¹, <înv. și pop.> a ospăta, <pop. și fam.> a apuca, <pop. și fam.; deprec.> a hali, a ridica, <fam.> a păpa, <deprec.> a rumega, <arg.> a glojdi, a gorovi, a grojdi. Pentru a-și menține sănătatea, omul trebuie să mănânce cât mai multe legume și fructe. 3 tr. (compl. indică alimente, mâncăruri etc.) <fam.> a îmbuca. Azi-dimineață, era foarte grăbit și nu a mâncat nimic. 4 tr. (compl. indică lucruri necomestibile) a roade. Șoarecii au mâncat dușumeaua. 5 tr. (despre unele insecte; compl. indică ființe) a ciupi, a înțepa, a mușca, a pișca, <pop. și fam.> a împunge, <reg.> a ticura. Țânțarii l-au mâncat de obraz. 6 tr. (despre insecte, viermi; compl. indică lucruri, materiale textile, frunze etc.) a devora, a distruge, a roade, <reg.> a linge, a picni. Omizile mănâncă frunzele copacilor. 7 tr. (despre agenți fizici sau chimici; compl. indică obiecte, materiale etc.) a ataca, a distruge, a roade, <fig.> a devora. Rugina mănâncă fierul. II fig. 1 tr. (în opoz. cu „a economisi”; compl. indică sume de bani, averi, bunuri etc.) a arunca, a azvârli, a cheltui, a disipa, a irosi, a împrăștia, a prăpădi, a risipi, a zvârli, <fig.> a devora, a înghiți, a mistui, a toca, a topi, <fig.; pop. și fam.> a bea, <fig.; fam.> a păpa. Mănâncă banii prin baruri și discoteci. 2 tr. (compl. indică materii, materiale, combustibil etc.) a consuma¹, <fig.> a înghiți. Mașina mănâncă multă benzină. Calculatorul nu mănâncă mult curent. 3 tr., refl. (geomorf. geol.; despre ape, ploi etc.; compl. sau sub. indică solul, roci, terenuri) a (se) eroda, a (se) roade, a (se) săpa, a (se) sfărâma, a (se) spăla. Torenții mănâncă pantele munților. Solul nu s-a mâncat încă în această zonă. 4 tr., refl. (compl. sau sub. indică maluri, țărmuri etc.) a (se) măcina, a (se) mina, a (se) roade, a (se) săpa, a (se) scobi. Valurile mării au mâncat țărmul. Malurile s-au mâncat din cauza apei. 5 tr. (compl. indică sunete, litere, cuvinte) a omite, a scăpa. Când vorbește repede, mănâncă sunete. Dactilografa a mâncat multe cuvinte din text. 6 tr. (de obicei constr. cu un pron. pers. în dat.; despre suferințe fizice sau psihice, agenți fizici ori patogeni etc.; compl. indică organe, funcții organice ale ființelor etc.) a afecta¹, a ataca, a distruge, a strica, a vătăma, a zdruncina, <fig.> a măcina, a mina, a roade, a ruina, a submina, a topi, <fig.; înv.> a paște². Condițiile în care lucrează i-au mâncat plămânii. 7 tr., refl. (compl. sau sub. indică oameni) a (se) distruge, a (se) nenoroci, a (se) prăpădi, <fig.> a (se) mina, a naufragia, a (se) ruina, <fig.; pop.> a se rupe, <fig.; fam.> a termina. Consumul excesiv de droguri l-a mâncat. Se mănâncă din cauza băuturii. 8 refl. (despre oameni) a se chinui, a se frământa, a se zbuciuma, <fig.> a se consuma², a se măcina, a se mistui, a se pârjoli, a se sfărâma, a se zbate, <fig.; fam.> a se prăji, <fig.; înv. și reg.> a se prigori, <fig.; reg.> a se sfârlogi, <fig.; înv.> a se dezbate¹. Umilit de eșec, se mănâncă în tăcere. 9 tr. (pop.; compl. indică oameni, grupuri sociale, colectivități) v. Apăsa. Asupri. Despuia. Exploata. Împila. Împovăra. Mulge. Năpăstui. Opresa. Oprima. Oropsi. Persecuta. Prigoni. Stoarce. Suge. Tiraniza. Urgisi. Vitregi. 10 tr. (fam.; compl. indică oameni sau puterea, autoritatea, prestigiul, forța etc. cuiva ori a ceva) v. Săpa. Submina. Surpa. Torpila. 11 refl. recipr. (fam.; despre oameni) v. Dușmăni. Urî. Vrăjmăși. 12 tr. (fam.; despre oameni; compl. indică chinuri, dureri, necazuri, neplăceri etc. fizice sau morale) v. Îndura. Înghiți. Pătimi. Păți. Răbda. Suferi. Suporta. Trage. Trăi.