mânia vb. 1. 1 refl., tr. (sub. sau compl. indică oameni) a (se) înfuria, a (se) învrăjbi, <înv. și pop.> a (se) înmânia, <pop. și fam.> a (se) bursuca, a (se) bursuci, a (se) burzului, <pop.> a (se) îndrăci, a (se) oțărî, <fam.> a (se) morcovi, a (se) zborși, <înv. și reg.> a (se) înoțărî, a se răi, a (se) stârni, <reg.> a (se) busna, a (se) rânzoi, a se strășnici, a se vresni, <înv.> a (se) nebuni, a (se) scârbi, a (se) urgisi, <fig.> a (se) aprinde, a (se) înălbăstri, a (se) încălzi, a (se) înfierbânta, a (se) învineți, a turba, <fig.; pop. și fam.> a (se) iuți, a (se) oțeti, <fig.; fam.> a (se) ardeia, a (se) bulbuca, a (se) umfla, a (se) zbârli, <fig.; reg.> a (se) boboti, a (se) scociorî. Nu se putea controla când se mânia. L-a mâniat minciuna spusă cu seninătate. 2 tr. (compl. indică oameni) a agasa, a chinui, a enerva, a excita, a indispune, a irita, a înfuria, a înnebuni, a necăji, a plictisi, a sâcâi, a supăra, a tracasa, <pop.> a ciudi, a zădărî, <fam.> a se ataca, a dădăci, a nevroza, <înv. și reg.> a zăhăi, <reg.> a cârcăli, a chihăi, a frichini, a pupui², a purlui, a zăgălui, a zăhătui, <înv.> a îndărătnici, a osteni, a scârbi, a stenahorisi, a tribula, <grec.; înv.> a afanisi, <fran.> a obseda, <fran.; înv.> a eșofa, <fig.> a martela, a omorî, a oripila, a răscoli, a zgândări, <fig.; rar> a scurma, a strepezi, <fig.; pop. și fam.> a oțeti, <fig.; pop.> a ardeia, <fig.; fam.> a intoxica, a lifta, a persecuta, a seca, <fig.; reg.> a cârnosi, a cetera, a scociorî, <arg.> a îmbâcsi. Îl mânie cu veșnicele ei lamentări.