Definiția cu ID-ul 1292582:
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
mântui1 (a ~) (a izbăvi, a vindeca) vb., ind. prez. 1 sg. mântuiesc/mântui, 3 sg. mântuiește/mântuie, imperf. 1 mântuiam; conj. prez. 1 sg. să mântuiesc/să mântui, 3 să mântuiască/să mântuie