Definiția cu ID-ul 747364:
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
!mântui2 (a ~) (a izbăvi, a vindeca) vb., ind. prez. 3 sg. mântuiește/mântuie, imperf. 3 sg. mântuia; conj. prez. 3 să mântuiască/să mântuie