MÎHNIRE s. 1. amărăciune, întristare, necaz, supărare, tristețe, (înv. și pop.) obidire, (pop.) obidă, (înv. și reg.) scîrbă, (Transilv., Mold. și Bucov.) bănat, (înv.) mîhneală, mîhniciune, scîrbie, (fig.) cătrănire. (Ți-a trecut ~?) 2. îndurerare, întristare, (fig.) rănire. (~ unei persoane.) 3. durere, întristare, (înv.) dosadă. (Ce ~ să aud una ca asta de la tine!) 4. întristare, posomoreală, tristețe, (rar) posăceală, (fig.) înnorare. (~ i se vedea pe față.)